luni, 10 martie 2014

Baby, du-te dracu'

Exista momentul ala in viata fiecarei femei cand se hotaraste sa se indragosteasca. Aproape ca imi dau seama dimineata, in mirosul de cafea ca de maine imi voi incepe fiecare tigara cu gandul la el. E alegerea mea, desi ii las baiatului impresia ca doar carisma lui m-a determinat sa-mi opresc sufletul in fata sa. Iar in momentul ala, cand stiu pur si simplu ce vreau, stiu si cum sa dau sens fiecarui gest al sau, fiecarui cuvant, fiecarei minciuni. Sens sau scuze, pentru ca daca femeile nu ar fi invatat sa gaseasca scuze, probabil ca nu ne-am mai fi perpetuat specia. Si desi simt cum imi scade inteligenta pe masura ce mi se umple sufletul de fericire, continuu sa ma complac in situatia aia, pentru ca oarecum, suma lacrimilor in viata noastra trebuie sa fie constanta intre agonie si extaz. Uit tot ceea ce trebuie sa uit, pentru ca nici o relatie nu se bazeaza pe o memorie de elefant. Si pentru ca vreau sa fiu fericita, ii recomand sa isi notezele lucrurile pe care mi le spune intr-un carnetel pentru a nu-mi strica imaginea aia perfecta a lui si a noastra. Pana in clipa cand pasesc pragul dintre realitate si fictiune; si parca nu a trecut mai mult de cateva ore, in dimineata in care imi aprind tigara cu gandul ca merit o poveste frumoasa si poate ca aia am avut, si poate ca a venit ca o gura de aer proaspat dupa o perioada in care am avut de-a face doar cu oameni dubiosi. Dar o data as vrea sa fie simplu si nu e si incep sa accept minciunile pe care mi le-a spus asa cum sunt ele, fara sa le invaluiesc in romantisme. Si nici toate sticlele de vin din lume nu mi-ar putea scoate din minte finalul pe care stiu ca il va avea povestea noastra. Pentru ca, baby, esti doar unul dintre baietii de care m-am indragostit pentru ca asa am vrut, pentru ca uneori, cand nu mai simt nimic, aleg sa simt orice, fie ea suferinta. Nu rasul ma face sa simt ca traiesc, de cele mai multe ori rad fara motiv, dar lacrimile...alea cred ca sunt singurul lucru sincer la mine.

joi, 31 octombrie 2013

Dear 25,

Thank you for making me decide to change my life completely. Thank you for that kiss that felt like I invented it. Thank you for meeting that boy that broke my heart completely, but showed me that I can love so intense that I will miss him for the rest of my life. Thank you for realising that I care more about people that care less. I need to care instead of them. Thank you for helping me create adults from children, and children from adults. On a regular basis. Thank you for giving my friends back, and loosing the ones I don't need. Thank you for helping me overcome my 24, it was awful. Thank you for the books you made me read, they were amazing. Thank you for the last weekend, I couldn't have felt better the life inside of me. Thank you for those moments in which I lost myself in places that didn't belong to me. You gave me the chance to create new wishes. Now please stand back and let me show to the next 25 what you taught me.